Pasionați de mici sau cât de SUPER sunt adolescenții de astăzi

Teodora Roşu :

Deși weekend-ul trecut a fost plin de evenimente culturale, antrenante și distractive, eu mi-am dedicat serile sfârșitului de săptămână generației mele, pe care o descriu cu obiectivitate ca fiind cât se poate de productivă.

Astfel, am ajuns la Festivalul de filme făcute de adolecenți SUPER , aflat deja la cea de-a treia ediție. Totul a început acum doi ani când nu se putea vorbi de un festival în sine pentru că a fost de fapt o simplă proiecție a câtorva scurtmetraje făcute între prieteni. Cred oricum că a fost antrenantă experiența asta pentru că a dat naștere celei de-a doua ediții, care deja prezenta o evoluție a evenimentului. Între 24 și 30 mai 2014 se anunțau a fi proiectate peste 50 de scurtmetraje făcute de adolescenți – atât din România, cât și din America, și susținerea câtorva workshop-uri SUPER despre arta cinematografică. Anul acesta pot spune că a fost un festival destul de așteptat de către adolescenți pentru că deja începuseră foarte multe persoane din jurul meu să se intereseze, să caute și să filmeze diferite subiecte. Cu o echipă de 11 oameni, toți adolescenți (Luca Istodor, Teona Galgoțu, Ioana Mihali, Marc Solomon, Tudor Rachieru, Andrei Lumpan, Ioana Bogdana, Maria Băcilă, Denisa Velicu, Sandra Drăgan, Alex Petrican), SUPER a pornit în căutare de tinere talente și cum generația noastră e destul de receptivă a reușit să-și deschidă destule portiție astfel încât acum putem să vorbim despre un super festival.

SUPER1

Adolescenții SUPER

La această ediție, între 11-14 iunie pe Plantelor 47 s-a putut vizita expoziția COȘMAR, la Cinema Studio s-au putut viziona peste 50 de scurtmetraje și în pub-ul Question Mark lumea s-a distrat atât la deschiderea, cât și la închiderea festivalului.

24 de filme înscrise în competiție, 9 filme la categoria SPOOF BOX, 6 în HUMAN RIGHTS și 12 realizate în cadrul diferitelor ateliere. Cred că sunt îndejuns de multe încât să îți faci o idee că este vorba despre un festival serios.

Competiția de anul acesta a fost câștigată de Christian Roncea (Poli) care, poate și cu o tentă de subiectivitate, consider că e singurul care merita acest premiu.  Prin scurtmetrajul „Whatever”, Poli a reușit ceea ce puțini adolescenți ar putea să facă: să ilustreze o prezentare internă a vieții de adolescent, despre care el afirmă în film că este un lucru care rămâne tatuat în viața noastră. Aş putea spune că, asemenea lui Kassovitz în La Haine, Poli a surprins o viață pe care nu mulți o cunosc. Cu toate părțile bune și rele, Poli a reușit să tranforme un stil de viață în artă, așa că toate aplauzele pentru el!

poli

Christian Roncea (Poli)

Cred că generația asta, pe care mulți o numesc facebook, internet, smartphone etc., este o generație în care trebuie să avem cu toții mult mai multă încredere. Și nu o spun doar ca să mă liniștesc pe mine, o spun pentru că suntem adolescenții care sunt într-o constantă căutare a unui drum în această viața. Deși mă eclipsează uneori, sunt mândră de inteligența din jurul meu. Îmi place să văd partea asta super boema a noastră, a tinerilor din ziua de azi. Și îmi place că știm să exploatăm ceea ce avem cum trebuie. Știm să fim deschiși la minte și mereu pregătiți de experiențe noi. Cred în noi și cred în SUPER. Pentru că din câte observ începe să ia amploare pasiunea pentru artă și merită. Merită pentru noi.

 

Foto:  Andra Tudoran și Matei Dumitru.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s